„Cu cât decizi mai puține lucruri legate de cine ești și cu cât ai puține lucruri bătute în cuie legate de persoana ta, cu atât ești mai fericit”, mărturisește Jemima Kirke, despre rolul său (Jessa Johansson) atunci când este întrebată ce a învățat de la personajul său din cele șase sezoane de Girls.
PaginadeSeriale prezintă în continuare un interviu cu Jemima Kirke despre personajul pe care l-a jucat în Girls/Fetele și modul în care acest rol a transformat-o.
Când a început serialul, nici măcar nu voiai să te numești actriță. Lucrurile s-au schimbat atât de mult de atunci. Cum te simți acum că serialul se apropie de final?
Jemima Kirke: E o nebunie. Nu-mi vine să cred că s-a terminat. De bine, de rău, nu prea sunt sentimentală – însă în ultima zi din “Fetele” mă întrebam dacă chiar trebuie să îmbrățișez pe toată lumea. Eram defensivă și încercam să nu fiu copleșită de emoții. Dar, după ultima mea scenă, m-am dus în rulota mea și mi-a venit să plâng. Mi-au dat lacrimile și am postat asta pe Facebook. Faptul că se terminase a însemnat ceva pentru mine și viața mea s-a schimbat atât de mult datorită acestui serial. Nu datorită celebrității sau notorietății, dar pentru că, prin actorie și datorită acestei oportunități, am început să-mi dau seama ce îmi doresc.
Afli atât de multe despre tine prin intermediul actoriei. A schimbat modul în care pictez și modul în care vorbesc despre lucruri, pentru că acum știu că sunt responsabilă pentru ce spun. Asta pentru că știu că e tot timpul cineva cu ochii pe mine, iar ăsta e un lucru bun.
M-a obligat să devin adult, pentru că am primit un job atât de important atât de devreme. Nu e vorba doar de faptul că trebuia să merg la muncă, ci și de faptul că trebuie să fiu o persoană publică responsabilă.
Unde este Jessa la începutul sezonului 6?
Jemima Kirke: Se află într-un loc mai bun, pentru că știe mai multe despre ea și despre ce nu vrea, dar nu aș spune că are prea multe lucruri. Nu mai este la școală.
Știi cum ai impresia că, pe măsură ce trece timpul, lucrurile devin din ce în ce mai complicate și faci pași înapoi? Îți spui ‘Am 30 de ani și simt că știu mai puține decât la 25’ – cred că ăsta e punctul în care se află ea. Viața ei e mult mai puțin dramatică pentru că a crescut și pentru că miza e mai mare – niciunul dintre ei nu își asumă riscuri prea mari. Tumultul și drama sunt mai mult interne.
Ce e grozav la acest sezon e că nu încearcă să rezolve ceva. Știu că acest lucru poate fi problematic, pentru că e o poveste – în viața reală, nimic nu e rezolvat, iar în filme și seriale încercăm să încheiem lucrurile mai drăguț, dar îmi place că aici a făcut ceva diferit și nu se prea întâmplă nimic șocant. Nu e însă plictisitor. Când l-am văzut, m-am gândit că e mai viu pentru mine decât a fost vreodată.
Ce ai învățat de la Jessa de-a lungul celor șase ani?
Jemima Kirke: Cu cât decizi mai puține lucruri legate de cine ești și cu cât ai puține lucruri bătute în cuie legate de persoana ta, cu atât ești mai fericit. Ea a început ca un prototip foarte simplu. Și eu cred că am fost la fel. În adolescență și apoi când avem douăzeci și ceva de ani, toți aruncăm mai multe lucruri laolaltă și facem o persoană. Ne spunem: o să fiu asta și o să fiu genul ăsta de persoană și nu sunt genul de persoană care…etc etc…
Ea renunță la toate aceste lucruri, mai ales la lucrurile pe care le asociem cu Jessa: că Jessa este un spirit liber, că este gălăgioasă, că îi place să bea, că are păr lung. Începem să vedem cum se dezbracă de aceste lucruri. Pentru mine a fost greu să joc asta, pentru că nu era foarte multă poveste.
Așa că poate asta arată că a crescut – faptul că nu se întâmplă prea multe și, datorită acestui lucru, poate face orice și poate să fie o surpriză.
De ce o să-ți fie dor la ea?
Jemima Kirke: O să-mi fie dor de curajul ei, de faptul că nu-i e frică să fie urâtă, criticată sau să greșească. Îmi place să spun că Jessa este suporterul lui Trump. Cred că așa e. Se uită la el și râde și crede că e foarte amuzant. După care face probabil niște paralele cu Chaplin – că trebuie să fi văzut „Dictatorul”. Are o perspectivă neașteptată. Nu este foarte cuprinzătoare, dar asta nu înseamnă că nu are valoare.
Ce o să te bucuri să lași în urmă?
Jemima Kirke: Apatia ei. Acest lucru se schimbă însă în ultimul sezon. Lena a vrut să scrie de atâtea ori că Jessei începe să îi pese. Eu nu eram pregătită pentru asta sau nu puteam s-o fac. Nu știu dacă asta s-a întâmplat pentru că era ultimul sezon sau nu, dar am înteles ce încerca să scrie pentru mine.
Cred că ne amestecăm cu personajele noastre mai mult decât în alte seriale. Oamenii nu ne văd ca fiind actori sau persoane care practică o meserie. Nu e vorba doar de mine, ci și de Zosia și Allison – nouă nu ni se oferă job-uri. Și asta cred că e din cauza naturii serialului, pentru că oamenii nu ne văd ca fiind actori. Oamenii întotdeauna cred că primim oferte, dar nu e așa. Când primesc scenarii, întotdeauna mi se oferă rolul tipei dure și afurisite, care, de fapt, este tristă – dacă mai citesc un singur astfel de scenariu…
Oamenii nu cred că putem face și alte lucruri, deoarece văd personajele pe care le interpretăm ca fiind reale.
Jessa întotdeauna a mers pe drumul ei, însă în acest sezon pare foarte izolată…
Jemima Kirke: Nu cred că face neapărat ceva greșit prin faptul că stă cu Adam, dar cred că nu recunoaște că situația nu e una plăcută. E tipic pentru ea, să trăiască cu consecințele unei situații ca și cum ar fi ok. E ca și cum își spune: eu am cerut asta, e ok, să se ducă naibii. Dar, de fapt, doare și e neplăcut.
Își vrea iubitul și își vrea și prietenii. Ar trebui să le poată avea pe amândouă, dar nu își dă seama că aceste lucruri nu-ți sunt pur și simplu oferite. Dacă le vrei, trebuie să muncești pentru ele.
În ultimii șase ani, ai petrecut mult timp goală interpretând-o pe Jessa. Cum a fost asta pentru tine? Ți-a crescut încrederea în felul în care arăți sau te-ai simțit mai judecată și conștientă de cum arăți?
Jemima Kirke: Ca și Lena, întotdeauna m-am simțit destul de confortabil goală. Asta nu înseamnă că nu am nesiguranțele mele, doar că împac aceste lucruri diferit. Într-un fel, eram goală pentru că eram nesigură – știam că dacă mă dezbrac o să fiu privită într-o anumită lumină, ca o ființă sălbatică. Dacă țopăi goală, nimeni nu o să observe celulita. M-am prefăcut că am foarte multă încredere, când lucrurile nu stăteau chiar așa.
După care cred că a urmat adevărata încredere în sine. Acest lucru m-a ajutat să accept să fac anumite lucruri în serial. O să spun acele replici; bineînțeles că o să filmez acea scenă de sex. Am văzut efectul pozitiv pe care-l are asupra altor oameni, iar asta m-a făcut să mă simt bine.
Am citit că, datorită fiicei tale, te-ai simțit obligată să apari goală – de ce s-a întâmplat asta?
Jemima Kirke: Nu vreau ca ea să vadă scenele de sex, atâta tot. Nu mă deranjează să mă vadă goală. Nu știu când o să fiu ok cu ea să se uite la scenele de sex. Va trebui să vorbesc cu alți actori, să-i întreb cum au abordat ei situația.
La un moment dat, o să înțeleagă că am ceva de făcut, nu doar ca job, ci și ca artist, și că indiferent de mediul în care lucrez, nu pot exclude anumite lucruri doar de dragul modestiei. Nu asta e mama pe care o are. O să înțeleagă că, pe lângă faptul că sunt mama ei, am lucruri pe care doresc să le fac. Și că o să fac tot ce trebuie ca să spun aceste povești. Sper că și ea o să facă la fel. Sau nu. Sper că o să înțeleagă că, dacă vrea, poate face la fel. Ai găsit vreodată o poză sexy cu mama ta și ai pus-o pe perete, în camera de cămin? Mie-mi plăceau foarte mult acele poze, le luam cu mine la colegiu și mă mândream cu mama mea. Sper că și ea va face la fel, mi-ar plăcea.
Tu și cu Lena erați cele mai bune prietene înainte să apară serialul – cum a evoluat acea relație în cei șase ani în care ați lucrat împreună?
Jemima Kirke:Îmi amintesc că, la un moment, dat eram supărată pe ea pentru că nu avea timp pentru noi. Totul se rezuma numai la serial. Ea mi-a spus: tu ai copilul tău, eu îl am pe al meu. Am înțeles complet acest lucru.
Ăsta era cel mai important lucru pentru ea. Era mai important decât ea, așa cum e copilul meu pentru mine. Asta ne-a ajutat foarte mult. M-a ajutat să renunț la ce voiam această relație să fie și să mă las dusă de val mai mult. Relația noastră a evoluat, nu mai petrecem timpul ca două puștoaice de douăzeci și ceva de ani – avem lucruri de făcut. Trebuie să mă perfecționez când vine vorba de trimis mesaje, pentru că asta e forma ei preferată de comunicare. Facem compromisuri. Ea mă lasă să stau în casa ei din LA și o văd uneori acolo. E trist, pentru că îmi place să fiu spontană cu prietenii. Îmi place să spun: ’Ce faci acum? Vino pe la mine’. Dar nu se potrivește stilului ei, nu e o abordare pentru toată lumea.
Tocmai ai făcut un film cu sora ta, Lola – „Untogether”- cum a fost?
Jemima Kirke: Nu a fost atât de emoționant pe cât am crezut că o să fie. Amândouă suntem profesioniste și, când a apărut în fața mea, am simțit că lucrez cu alt profesionist. Întotdeauna am bănuit că așa e să lucrezi cu un om pe care-l cunoști foarte bine. Aveți niște glume bune și ai cu cine să petreci timpul și să spui ’Nu-mi vine să cred că s-a întâmplat asta’.
Asta a fost experiența mea când am lucrat cu oameni pe care-i cunoșteam. Așa că atunci când trebuie să lucrez cu un om pe care nu-l cunosc, cum a fost Jamie Dornan, îmi ia ceva timp până mă obișnuiesc.
Dacă peste zece ani va fi o reuniune „Fetele”, ai participa?
Jemima Kirke: Da. Datorez asta serialului. Mi-a oferit atât de mult și aș fi tristă să nu profit de ocazia de a lucra cu toată lumea din nou. Chiar dacă nu e bun, nu văd niciun motiv pentru care să nu-l fac. Niciodată nu ar trebui să nu faci ceva de teamă că rezultatul nu o să fie cool. Oamenii sunt foarte orientați către rezultate – dar eu aș face-o pentru toate celelalte motive.
Detalii despre serialul Fetele, AICI
