INTERVIU. Cum se vede serialul Westworld, de pe HBO, prin ochii celor doua personaje principale feminine: Evan Rachel Wood și Tessa Thompson.
Cele două actrițe dau viață în serial personajelor Dolores Abernathy și Charlotte Hale, iar sezonul trei, care se vede pe HBO, au de înfruntat noi provocări.
„Din perspectiva rolului meu, acesta este sezonul la care am știut mai mult decât în cele anterioare. Înainte, nu știam mai nimic, niciodată. Și câteodată nu aflam lucruri până în noaptea de dinaintea filmărilor. Eram unul dintre membrii distribuției care primeau scenarii cenzurate”, spune Tessa Thompson, care-i dă viață lui Charlotte Hale.
Cum evoluează cele două figuri feminine ale producției? Cum văd cele două actrițe rolurile pe care le interpretează? sau Cum e relația lor cu noul personaj Caleb, jucat de Aaron Paul?
Sezonul trei din serialul Westworld a debutat la jumătatea lunii martie, pe HBO și HBO GO.
Povestea serialului, pe scurt. Este o odisee întunecată despre zorii inteligenței artificiale și nașterea unei noi forme de viață pe Pământ. Serialul a fost creat de Jonathan Nolan și Lisa Joy care sunt și producători executivi.
În urma masacrului din Westworld, Dolores, Bernard și o gazdă necunoscută, care ocupă trupul lui Charlotte Hale, încep un nou capitol – în afara parcului – explorând „lumea reală” și propriile destine.
Paginadeseriale.ro prezintă un interviu, pus la dispoziție de HBO România, cu Evan Rachel Wood și Tessa Thompson:
Unde vă reîntâlnim pe amândouă la începutul sezonului al treilea, față de unde v-am lăsat la finalul sezonului al doilea?
Evan Rachel Wood: Una dintre întorsăturile de situație de la finalul sezonului al doilea, cred, a fost să aflăm că Dolores a părăsit parcul deja. Și e deja în afară de câteva luni, probabil.
La finalul sezonului al doilea, am lăsat-o pe ea și pe „carcasa” Hale cu această perlă misterioasă [a unei alte gazde] în interior, în timp ce Bernard a fost reconstruit, iar Dolores s-a întors în propriul corp și acum face pași în plus în lumea reală.
Dar cred că oamenii uită că, înainte de acea scenă, ea părăsise deja parcul și noi nu știm cu ce s-a ocupat sau cum s-a pregătit în acel timp.
Cred că acela este punctul de pornire al sezonului al treilea: apucăm să vedem ce a făcut.
Tessa Thompson: Iar Charlotte este foarte distrusă, e un lucru complicat despre care să vorbesc.
E greu să îmi dau seama cum să articulez fără a da spoilere și a strica surpriza, dar cu siguranță are o misiune și, cred, trebuie să se confrunte cu viața persoanei care se preface că este.
În timpul sezonului are parte de mai mult sau mai puțin succes în această direcție, în încercarea de a fi constantă în misiunea ei.
Charlotte este acum un personaj misterios și există un grad mare de complexitate în încercarea de a interpreta două personalități în același timp, ceea ce poate fi o provocare în actorie?
Tessa Thompson: Da, e complicat. Există această idee veche în actorie care spune că nu poți interpreta două lucruri distincte în același timp, cu care nu sunt în totalitate de acord, pentru că eu cred că putem face acest lucru.
Ca oameni, simțim foarte multe lucruri. Poate cred asta doar pentru că sunt balanță. Dar putem juca mai multe emoții în același timp și putem avea mai multe lucruri care ni se întâmplă concomitent.
Cred că este adevărat în actorie că trebuie să avem un obiectiv și să jucăm un rol; cu cât ești mai clar și mai specific în legătură cu lucrul real, cred că cu atât mai mult poți comunica mai bine cu publicul.
Deci mi se pare că e complicat. Dar adevărul este că, acest personaj, și execuția mea a personajului, nu încerc să comunic un singur lucru sau nu vreau ca publicul să înțeleagă un singur lucru.
Și una dintre întrebările centrale pe care cred că ni le punem este: putem avea un tip de programare centrală, esența noastră, dar cât de mult suntem afectați de circumstanțe? Și eu aș zice că răspunsul este: destul de mult.
Pare din ce în ce mai clar că, pe măsură ce seria avansează, într-un fel corpurile de gazdă nu au un gen anume?
Evan Rachel Wood: Da, și asta e din ce în ce mai clar. Da, mă încântă atât de tare ideea asta în acest sezon. Dar de asemenea mă încântă ideea că forța fizică nu depinde de cât de mare sau mic, bărbat sau femeie, ai fi.
Cred că toate gazdele demonstrează o cantitate enormă de forță fizică – cu toate au același avantaj, indiferent de cum arată, ce voce au sau cum se comportă. Și asta e deja o idee cool. Apoi mai există și elementul că gazdele nu au neapărat gen.
Se poate să aibă unul programat, dar până la urmă, ele sunt mașini, așa că transcend genul într-un fel. Și noțiunile de sexualitate.
Tessa Thompson: Mi-a plăcut foarte tare acest lucru, mai ales în acest sezon, pentru că, de exemplu, Charlotte are grade diferite ale senzației că se simte comfortabil în propria piele și cred că trăim în vremuri în care înțelegem că aceea este experiența unor oameni și că genul, ca un construct, nu le pică bine tuturor.
Cred că trăim vremuri în care chiar trebuie să înțelegem acest lucru și aceasta este o noțiune dificilă pentru unii oameni de înțeles. M-am gândit la acest lucru foarte mult în timpul sezonului și apreciez mult această idee.
Iar caracteristicile și trăsăturile și comportamentele nu au un gen esențial.
Evan Rachel Wood: Rolurile de gen sunt foarte diferite de gen, cred, și unul dintre acestea poate fi redus la felul în care suntem socializați și celălalt sunt lucruri autentice pe care bărbații și femeile le au, care sunt diferite, sunt biologice, dar în mare parte cred că felurile în care suntem socializați să ne gândim la o femeie sau la un bărbat se schimbă foarte des, în fiecare zi.
Dar, în acea notă, costumele joacă un rol important pentru personaje.
Evan Rachel Wood: Acesta este sezonul rochiei de cocktail. Little black dress. Asasina Nikita. Mi-e dor cumva de rochia albastră de epocă, pentru că acela a fost punctul în care am descoperit personajul, așa că am senzația că sunt în pielea personajului atunci când o port.
Chiar pare a fi o Dolores completă. Dar nu mi-e dor de păr. Acela e un element de care îmi convine să fi scăpat. Dar a fost distractiv să realizez o parte mai mare din potențialul ei și ce îmi place la surprizele din show este că, atunci când apar, sentimentul meu este de „Doamne, desigur că Dolores este o maestră a deghizărilor – poate să fie oricine își dorește ea”.
Și acesta este un gând înfricoșător, având în vedere obiectivul și puterea ei.
Acesta este unul dintre lucrurile pe care reușim să le explorăm în acest sezon, vedem ce face cu puterea ei și, de asemenea, ai grijă dacă își aduce aminte de tine din experiențele tale în parc, pentru că memoria ei e perfectă.
Și Dolores, și Charlotte sunt furioase, fără să se scuze, de obicei nu ai ocazia să vezi mai multe personaje pe ecran așa, cum a fost să jucați acest lucru?
Evan Rachel Wood: Da, e adevărat apropo de ce am văzut pe ecran. Avem tendința să ținem cu acești bărbați care sunt furioși și într-o misiune și care vor distruge orice le stă în cale până la destinație – oamenii au tendința să țină și cu Bărbatul în Negru.
Mi s-a părut foarte interesantă reacția oamenilor la Dolores în sezonul al doilea, atunci când ea luptă pentru libertate și a fost abuzată timp de 30 de ani și ei încă voiau să spună că ea exagerează, o atitudine pe care o avem față de supraviețuitori câteodată.
Acestea sunt realități greu de confruntat, e dificil atunci când nu ai cum să empatizezi și atunci presupui o mulțime de lucruri.
Să fii furioasă și să ți se permită să fii furioasă, să ți se permită să te alimentezi din asta și să lași mânia să te propulseze în ceva dincolo de tine – nu prea vezi asta pe ecran. Și eu am o problemă destul de mare cu mânia, și cred că cea mai grea emoție de interpretat pe ecran este mânia.
Pentru că lucrez atât de mult la procesatul ei, n viața mea. Deci cumva show-ul este supapa în care o las să se manifeste. Dar cred că, sub toată acea mânie există multă durere. Aceea este sursa ei.
Într-un fel, acest sezon pare a fi Westworld 2.0. Când ți-au zis Jonathan Nolan și Lisa Joy că vor apărea personaje noi, dar și că peisajul din sezonul al treilea va fi atât de diferit? Știai la finalul sezonului al doilea că în acest peisaj o să vă regăsim?
Tessa Thompson: Cred că știam, într-o anumită măsură, pentru că știm că am plecat din parc, așa că, într-un fel, cred că întotdeauna am știut că vom înțelege contextul mai larg în care există Westworld, în forma lumii reale.
Chit că știam sau nu exact cum va arăta lumea, cred că aveam o idee generală. Din perspectiva rolului meu, acesta este sezonul la care am știut mai mult decât în cele anterioare. Înainte, nu știam mai nimic, niciodată. Și câteodată nu aflam lucruri până în noaptea de dinaintea filmărilor.
Eram unul dintre membrii distribuției care primeau scenarii cenzurate.
Cred că ei au o strategie în privința informației pe care o oferă, ceea ce mi se pare folositor pentru că, din când în când, mai ales când ești părtașă la un secret, există un pericol la interpretarea ta – câteodată poți transmite lucruri publicului fără să ai intenția asta.
Deci câteodată este folositor ca actorul și personajul să descopere lucruri exact atunci când le descoperă și publicul.
Există un fel de magie și alchimie, cred, când se întâmplă asta. Dar, în acest sezon, a fost plăcut să simt că știu puțin mai mult.
Pentru mine e incitant, pentru că simt că punem niște întrebări atât de esențiale, și senzația că înțelegi lumea în care există partitura ta, a fost mai plăcut pentru mine în acest sezon.
Care ai spune că sunt aceste întrebări centrale sezonul acesta?
Tessa Thompson: Cred că una dintre ele este ideea de libertate, legată de gazdele care erau atât de hotărâte să iasă din parc.
Această idee că oamenii pot lua propriile lor decizii, că se pot deplasa în lume având liber arbitru – și apoi gazdele ajung în lume și descoperă că oamenii sunt și ei într-o buclă a lor, din cauza algoritmurilor și a modurilor în care ei ne pot determina viața, dacă îi lăsăm.
Poate liberul arbitru nu este atât de liber cum credeam. Și asta este una dintre întrebări, după mine.
Cred că o altă întrebare este legată de ideea că avem propria noastră natură, dar circumstanțele o schimbă, și cred că mai există și ideea că nu investim în anumiți oameni, că presupunem că, orice ar face, vor eșua, că soarta lor va fi una anume, din cauza unor elemente particulare, așa că nu investim în politici care să îi susțină și să le dea putere de decizie, și apoi devine o profeție care se confirmă singură.
Cred că asta se întâmplă în națiunea noastră [SUA] foarte des.
Oare aceste bariere către progres sunt create de noi înșine?
Evan Rachel Wood: Da, noi le creăm. Absolut.
Tessa Thompson: Nu e nevoie să fii un adept al teoriei conspirației pentru a știi că ești monitorizat în timpul educației, sau să știi că există lucruri precum profilare a poliției față de anumite categorii de persoane.
Și cu toții suntem influențați de mediu. Cred că una dintre întrebările pe care le punem este: cine influențează mediul? Care apoi devine destinul tău. Cât din ce trăiești este cu adevărat o alegere?
Este Dolores cea care influențează mediul în acest sezon?
Evan Rachel Wood: Face tot ce poate în direcția asta, da. Nu cred că știe încă ce va face.
Momentan strânge toate informațiile și cred că unul dintre lucrurile pe care le găsește atât de interesante la Caleb [Nichols, interpretat de Aaron Paul] este că el pare să fie unul dintre puținii oameni capabili să facă alegeri.
Și ea vrea să înțeleagă de ce și cum este posibil acest lucru și ce înseamnă asta, dar și care este sensul mai larg, pentru întreaga omenire.
Este Dolores cel mai real lucru pe care l-a descoperit Caleb?
Evan Rachel Wood: În mod ironic, da. Însă ea îi oferă adevărul. Da, ea este o ființă artificială, orice ar însemna acest lucru, dar ea îi oferă adevărul, poate pentru prima dată în viața lui.
Tessa Thompson: Și mie îmi place mult Caleb. Îmi place că el reprezintă ideea că alegerile tale sunt la fel de bune ca opțiunile pe care le ai. Se mișcă într-o buclă, dar încearcă. Dacă ar avea alte opțiuni, ar face o altă alegere.
Cred că asta este foarte important de înțeles atunci când ne gândim la oameni, ne e foarte ușor să ne uităm la oameni care au luat alegeri îndoielnice, care poate s-au refugiat într-o viață de infractor, și apoi să ne uităm la circumstanțele lor și să spunem „Între ce lucruri au ales? Ce alegere ar fi putut face cu adevărat?”
Evan Rachel Wood: Și dacă ai fi în aceeași poziție ca ei, ai lua aceeași alegere? Și răspunsul este „da”.
Cum ai descrie relația dintre Dolores și Charlotte în acest sezon?
Evan Rachel Wood: E ciudată și tulburătoare și cool. Dar se pare că se au numai una pe cealaltă.
Dolores încă se ascunde în lumea reală și presupunem că nu îl mai are pe Teddy [Flood, interpretat de James Marsden] sau nu are o gardă de corp sau nu are pe altcineva, așa că o are pe această versiune a lui Hale și cred că asta le leagă, într-un fel ciudat.
Au o intimitate a lor, pe care nu o pot avea cu nimeni altcineva.
Dolores e foarte strategică legată de identitatea ei și de acțiunile ei, depinzând de situațiile în care se află, și, atunci când jucam scenele alături de Tessa, cred că mereu am adus în acele scene acest element care arată că acesta e singurul loc în care poate fi ea însăși, în care-și poate lăsa garda jos, în care nu încearcă să pară invulnerabilă.
Este mai vulnerabilă în scenele noastre decât în altele, cred. Ne face din nou să ne uităm la Dolores și la ce face și la alegerile ei și dacă sunt bune sau rele. Ea spune că ține la libertate, dar mereu are pe cineva care face lucruri în numele ei, care este sub controlul ei.
Există o ierarhie. Și nu este mereu clar dacă asta e bine sau nu.
