Bill Hader este Barry Berkman, un ucigaș plătit care pleacă în Los Angeles cu scopul de a ucide, însă își găsește liniștea în lecțiile de actorie și teatru.
În sezonul doi, care începe pe 1 aprilie, la ora 20:00 pe HBO, Barry încearcă să se concentreze pe teatru, pe iubita și colega lui, Sally, în speranța că o să scape de legăturile cu mafia cecenă, condusă acum de Noho Hank, după ce Barry i-a ucis șeful. Monroe Fuches, fostul șef al lui Barry, nu reușește să angajeze un înlocuitor în Cleveland care să fie la fel de capabil ca asasinul lui de elită.
Bill Hader, câștigător la premiile Emmy pentru serialul Barry, a acordat un interviu despre noul sezon și ce se va întâmpla cu Barry.
Bill Hader: „În acest sezon, Barry are momente de suferință și simți că e un tip care nu vrea decât să se conecteze cu cineva. Vrea cu ardoare să se conecteze cu cineva. Și dacă ești pus pe pământ ca să omori oameni, asta îngreunează lucrurile.”
Interviul a fost pus la dispoziție de HBO România.
Fără să dai de gol ceva, ce ne poți spune despre acest sezon?
Bill Hader: În acest sezon, Barry se confruntă cu faptul că la finalul sezonului trecut, deși nu știm exact ce s-a întâmplat cu Moss, știm că a fost violent cu ea într-un fel sau altul, și e prima oară când a făcut asta pentru propriul său interes. Nu era vorba de o sarcină sau de un contract sau de muncă. Era vorba de faptul că voia să trăiască în sfârșit viața pe care o voia cu ardoare și încerca să protejeze asta. Însă acum a folosit violența în acest fel și se întreabă ce fel de om a fost mai întâi.
Mereu a gândit astfel: am fost în Afghanistan, și m-am întors, iar tipul ăsta m-a obligat să devin un criminal și m-am apucat de asta. Însă acum se întreabă dacă a fost mai întâi ucigaș și pur și simplu s-a întâmplat să dea de nișa potrivită.
Se simțea așa și în primul sezon, dar acum, a fost violent pentru propriul său interes, a fost dat peste cap puțin.
„Pot să-mi schimb natura?” asta e marea întrebare a acestui sezon și pe care o explorează toată personajele.
Am 40 de ani și toți prietenii mei au 40 și ceva de ani și toți vorbim despre cum ne purtăm ca la 15 ani.
Fie faci o criză sau bei, ai probleme cu controlul furiei sau cu mâncarea sau minți și-ți spui că ar fi trebuit să rezolvi asta până acum. Încă fac asta. Și te sperii, dacă acesta ești tu? Dacă pur și simplu așa ești? Nu am cum să schimb asta? Asta e înspăimântător. Și dacă o versiune a acestui lucru e uciderea oamenilor, e groaznic.
Deci Barry încearcă să găsească un mod de a împăca asta și poate să se folosească de cursul de actorie și să imprime asta muncii.
Deci ai spune că trece printr-o criză existențială?
Bill Hader: E aceeași criză ca cea din primul sezon, și anume o criză a crimelor.
Serialul este un mare succes, de ce crezi că rezonează atât de bine cu oamenii?
Bill Hader: Nu știu, habar n-am de ce funcționează orice. Asta am învățat la Saturday Night Live – poți să lucrezi intens la un lucru și să te implici total, iar oamenii spun doar că a fost în regulă.
Apoi John Mulaney și cu mine am zis că o să facem chestia asta cu Stefon la Update, dar nu prea îmi păsa, și atunci lucrurile explodează.
Și îți spui: dar am muncit atât de mult la emisiunile speciale cu Vincent Price și numai cinci oameni le-au apreciat,dar treaba asta are succes? Așa că nu am mai gândit așa și mi-am spus că o să încerc să fac cel mai bun lucru posibil și o să fac ce pot mai bine, cu talentele pe care le am în acel moment, o să mă înconjor cu oameni mai deștepți și mai buni decât mine și sper că o să meargă.
Aveai idei despre sezonul 2 când a început proiectul? Sau a evoluat pe parcursul primului sezon?
Bill Hader: Când Alec Berg și cu mine am vorbit prima oară despre serial, eram într-un local și lucram la altă idee. El scria pentru „Silicon Valley” și scenariștii se întâlneau acolo la 10, așa că noi doi ne întâlneam la 8:30 la acest local, pentru că lui Alec îi place să lucreze, și cam o lună, am vorbit despre altă idee și apoi, într-o zi, aveam notițe pentru idee, dar mi-am zis că nu e bună. Pur și simplu nu mergea, iar el m-a întrebat de ce. Pentru că nu exista nicio miză, povestea nu avea o panta ascendentă, bătea pasul pe loc. Serialele care îmi plăcea erau Breaking Bad, evident, și Clanul Soprano, Urzeala tronurilor, Americanii și Povestea slujitoarei și toate aveau propulsie narativă, personaje complexe, dar te și făceau să te întrebi ce se va întâmpla în continuare. Asta voiam să fac și eu, dar cu o comedie. Apoi, cred că mai mult din frustrare, am spus: dacă aș fi asasin? Iar Alec a zis că urăște asasinii, pentru că există mai mulți în filme decât în viața reală.
Apoi i-am spus dacă aș fi eu, dacă eu aș fi asasinul, eu, ciudat ca Bill, dar un asasin, iar el a fost de acord, așa că am început să vorbim despre tipul ăsta și am ajuns destul de repede la concluzia că e la un curs de actorie. Nu știu cum, dar îmi amintesc clar când Alec a spus că un asasin la un curs de actorie e amuzant.
Ăsta e un mod mai lung de a spune că tot serialul a fost în acea conversație. Cum s-ar putea întâmpla, după care se întâmplă asta, și apoi se întâmplă asta și apoi e posibil să ajungă aici și ni s-a părut foarte cool. Așa că asta am și scris. O să rămână așa? Nu știu. Dar dacă primim undă verde pentru sezonul 3, cam știm că emoțional, se află în acest loc, iar sezonul 3 e posibil să o ia într-o direcție sau alta.
Ai spus că încerci să folosești cât mai mult talentele pe care le ai în momentul de față. Acestea variază sau fluctuează?
Bill Hader: Niciodată nu știi cât de amuzant sau bun ești. E posibil să ți se întâmple ceva în viață sau fântâna pur și simplu seacă – vezi cum li se întâmplă asta oamenilor.
E ca atunci când mergi la sală. Trebuie să o faci în mod constant, pentru că altfel mușchii se atrofiază. Când te uiți la lucruri, citești chestii, devii entuziasmat de anumite situații, totul se rezumă la a fi inspirat. Auzi o piesă muzicală și apoi îți imaginezi o scenă sau ceva și devii entuziasmat și apoi vrei să-i spui cuiva despre asta.
Chiar săptămâna trecută am auzit o melodie și mi-am dat seama cum să termin episodul doi. Asta s-a întâmplat săptămâna trecută. E un cântec de la o trupă pe care pur și simplu l-am auzit și m-am gândit că dacă punem melodia peste scenă și scoatem asta, o să fie mai simplu. Mereu trebuie să explorezi asta.
Am înțeles că acest sezon o să fie mai întunecat…
Bill Hader: E mult mai întunecat. Toate personajele se duc într-un loc mai întunecat în acest sezon.
Este un serial cu episoade de 30 de minute, deci e o comedie, însă sincronizarea e singurul lucru care face serialul amuzant.
E mult mai dramatic. În sezonul ăsta, Sarah Goldberg e incredibilă, nu trebuie să-i spui nimic. Iar Anthony Carrigan pur și simplu se aruncă cu totul în acest personaj. Și până și el se duce într-un loc mai întunecat.
Când întrebarea e: pot să-mi schimb natura și ai o mulțime de întrebări existențiale și personajul principal se ocupă de crime, nu vrei să tratezi situația cu superficialitate, așa că trebuie să fii real.
De asta faci lucruri la HBO și faci un serial, pentru că nu trebuie să termini proiectul în două ore și poți să explorezi toate acele lucruri.
În acest sezon, Barry are momente de suferință și simți că e un tip care nu vrea decât să se conecteze cu cineva. Vrea cu ardoare să se conecteze cu cineva. Și dacă ești pus pe pământ ca să omori oameni, asta îngreunează lucrurile.
Putem să vorbim o clipă despre momentul tău de la premiile Emmy? Am citit că după, te-ai ascuns în baie…
Bill Hader: Da, chiar m-am ascuns în baie după.
Nu credeam c-o să câștig, așa că pur și simplu stăteam acolo, mă gândeam cum o să merg la petrecere, o să beau ceva, după care o să mă duc acasă, pentru că ziua următoare urma să începem filmările pentru sezonul 2.
Apoi am câștigat și dintr-o dată, dau interviuri, treci pe la toate aceste stații de interviu, și m-am întors spre agentul meu și i-am spus că trebuie să merg la baie. Acolo, m-am așezat pe toaletă și m-am întrebat ce Dumnezeului s-a întâmpla?
Credeam c-o să câștige Donald sau Ted Danson. Dar apoi m-am întors la premii și la petrecerea de după și nu mai e distractiv, pentru că oamenii nu vor decât poze. Nu cu tine, ci cu premiul. Trei oameni mi l-au luat din mână și și-au făcut poze cu el.
Îți minimalizezi reușitele. Cum faci față laudelor primite?
Bill Hader: Niciodată nu am știut dacă sunt un scriitor bun sau nu, până când am început să scriu pentru emisiune și apoi mi-am dat seama că sunt bun la asta. Durează ceva până când îți dai seama.
La SNL, mi-am spus că nu eram un scriitor foarte bun pentru că nu puteam să scriu schițe. Apoi am scris episodul pilot cu Alec, iar Alec e un scriitor fenomenal și mi-a oferit multă încredere în ce făceam.
Iar acum, când mă uit cum se desfășoară sezonul 2, mă întreb dacă mai am și alte expresii faciale? Am aceeași expresie facială în fiecare scenă a acestui episod. Putem să găsim mai multe expresii faciale?
Când ai venit în LA, voiai să regizezi mai degrabă decât să joci. Acum că ai un premiu de la DGA, te simți mai încrezător?
Bill Hader: Da, a fost o onoare imensă, a fost foarte important. Asta mi-am dorit de când eram mic. Te bucuri de fiecare lucru care se întâmplă, dar ziua următoare, ai lucruri noi pe care încerci să le deslușești. Trebuie doar să te concentrezi pe ce încerci să faci.
Deci nu poți să stai prea mult să-ți lustruiești trofeele?
Bill Hader: Da, dar oricum nu fac asta. Nu sunt genul ăla de om. E plăcut ca oamenii să mă vadă ca altceva decât tipul care face voci. Acum mi se spune că anumite persoane ar fi interesate să scriu sau să regizez anumite proiecte și a fost foarte satisfăcător, deoarece mereu am vrut să fac asta. Întotdeauna a fost straniu să fiu în fața camerei de filmat, mă întrebam dacă am expresii faciale. Am aceeași expresie în fiecare scenă. E jenant. Sunt încruntat în fiecare scenă. De ce nu mi-a zis nimeni asta?
Am învățat că atunci când ceva merge bine, trebuie să te bucuri de asta. Dar există o energie ciudată: toată lumea e minunată, deci nu prea poți să te plângi când oamenii spun lucruri plăcute despre tine. Pari un nesimțit dacă te plângi. Totul e foarte plăcut, dar deloc normal. E incredibil de neobișnuit.
Ce ar trebui să-ți ofere validare e munca pe care o faci. Și ce-mi oferă mie validare e când o persoană pe care o respect îmi spune că s-a uitat la Barry și i-a plăcut.
Cum te afectează succesul, acum când lucrați la sezonul 2? Standardele sunt mai sus?
Bill Hader: Da, standardele sunt mai mari, dar în același timp, simți și că ești puțin paranoic. Nu vrei să ajungi în punctul în care sufoci proiectul. Totul se reduce la găsirea echilibrului.
Am văzut prieteni care au trecut prin asta. Au primit un Oscar sau au câștigat premii și pentru câțiva ani, trebuie să accepte un anumit job pentru bani sau sunt nefericiți pentru că anumite proiecte au eșuat, deci e un roller coaster. Totul e un mare roller coaster și asta face totul distractiv.
Scopul meu e să mă pot uita la ceva în cea mai bună abilitate a mea, să mă uit și să îmi spun că asta aveam de gând să facem.
Nu pot să controlez reacțiile oamenilor. Dar nouă ne place ce am făcut și sper că și vouă.
Nu prea citesc recenzii. Există genul de critici care spun lucruri precum: copilul tău ar trebui să asculte mai mult, copilul tău îi întrerupe pe oameni în clasă și-ți spui că o să lucrăm la asta. Însă dacă criticile sunt de genul: ochii copilului tău sunt prea îndepărtați, ei bine, nu pot să fac nimic în legătură cu asta.
Nu există mulți oameni care poartă pelerina scrisului, regizării și jocului actoricesc în același timp. Cum faci față intensității?
Bill Hader: Este intens. Da, este greu. Am împlinit 40 de ani și trebuie să fac toată munca asta. Nu am mai avut timp liber cam de trei ani. Și în mijlocul situației, mai primești și premii și treci prin toate situațiile astea.
Apoi sâmbătă, când dădeam cu aspiratorul, m-a lăsat spatele.
Pur și simplu dădeam cu aspiratorul, când am căzut pe jos, pur și simplu stăteam întins acolo, gândindu-mă că am nevoie de o vacanță.
Lăsând la o parte problema cu spatele, simți că trebuie să ai toate acele elemente acolo? Simți că nu ai fi satisfăcut dacă nu le-ai face pe toate?
Bill Hader: Par pretențios, dar dacă te consideri artist, ai o idee, ai viziunea și încerci să o duci la final și cu cât ai mai mult timp și control, cu atât faci prioritare lucrurile care chiar contează pentru tine.
Celălalt aspect este un lucru pe care l-am întâlnit la SNL: vreau să-mi fac propriile greșeli. Prefer să mor răpus de propria mea sabie, decât să fac parte dintr-o situație asupra căreia nu am control.
