„Când a fost lansat, nu ne-am așteptat să fie primit așa cum a fost, ca toată lumea să vorbească despre cât de contemporan e subiectul”, a povestit Samira Wiley, interpreta Moirei, din serialul Povestea Slujitoarei.
Producția a debutat deja cu primele episoade pe platforma video HBO GO. În mai, serialul distopic se va vedea și pe HBO.
Detalii despre cum vede Samira Wiley propriul rol, precum și serialul care a atras deja multe premii Emmy, în primul sezon, în continuare:
După sezonul unu, care e experiența ta lucrând la un serial important? Ai învățat ceva diferit? Simți mai multă presiune pentru al doilea sezon?
Samira Wiley: Da, cu siguranță, când începi un proiect, un serial, nu ai de unde să știi cum o să fie primit. Nu ai cum să știi cum va arăta varianta finală. E ca și cum ai fi într-o bulă, deoarece toată lumea care lucrează la serial crede că e grozav, dar nimeni nu știe cum o să fie primit.
Știam că facem ceva important. Știam că vrem să facem ceva cu multă integritate. Dar când a fost lansat, nu ne-am așteptat să fie primit așa cum a fost, ca toată lumea să vorbească despre cât de contemporan e subiectul. Cred că în sezonul doi simțim că avem o responsabilitate mai mare să facem totul bine. Să ne asigurăm că le oferim telespectatorilor ceea ce au ajuns să iubească la serial. Și să fim consistenți din punctul ăsta de vedere.
Și da, e ceva mai multă presiune, mai ales cu toate premiile primite de serial. Trebuie să repetăm experiența.
Care crezi că e cea mai groaznică parte a experienței lui Moirei în Gilead?
Samira Wiley: Ca să fiu sinceră, din perspectiva personajului meu, unul din lucrurile evidente e violul. Însă pentru Moira și pentru femeile care sunt gay, e un afront de nedescris și unul din cele mai groaznice lucruri care li se puteau întâmpla vreodată. Să fii violată în acel fel. Pentru orice femeie, dar cu atât mai mult pentru o femeie care nu face sex cu bărbați. De asta simt că a fost una din cele mai groaznice situații prin care a trăit Moira.
Moira tot alege Jezebel în defavoarea coloniilor. Ce părere ai despre această decizie?
Samira Wiley: Cred că asta e dihotomia a ce înseamnă răul cel mai mic. Iar Moira știe sigur că dacă va merge în colonii, va muri. Se gândește că dacă va merge în colonii, va lua droguri în fiecare zi și va bea alcool și se va amorți.
În acel moment trebuie să ia o decizie și slavă Domnului că a făcut asta, pentru că acum e în Toronto.
Ne putem aștepta ca Moira să fie în Canada în al doilea sezon?
Samira Wiley: Da, Moira o să fie acolo în sezonul 2, atâta lucru pot să-ți spun. Se reunește cu Luke și cei doi trebuie să formeze o familie și să se mute într-un loc din Canada numit Mica Americă.
Primește un loc de muncă la ambasadă pentru că a fost atât de afectată de acel moment, când a ajuns prima oară în Canada și de cât de mult a ajutat-o ambasada. Așa că la rândul ei, îi ajută pe refugiați.
Și când te gândești că Moira este un refugiat, îți dai seama cât de minunat e ce face. A scăpat, iar acum e într-un loc nou. Dar, ca refugiat, e și groaznic, pentru că nu cunoști teritoriul. Nu ești cu oamenii tăi. Și e o călătorie intensă pe care o s-o trăiască, partea bună și partea neplăcută a statutului de refugiat.
De la misoginism la refugiați, acest serial abordează o listă lungă de subiecte importante. Ai mai jucat într-un serial care era, de asemenea, plin de subiecte importante. Alegerile pe care le faci ca actriță sunt motivate politic?
Samira Wiley: Aș vrea să-ți pot spune că da. Dar cred că ce mă atrage la un rol e sufletul personajului. Asta în primul rând, mai presus de proiect, dar bineînțeles că și proiectul este foarte important.
Însă pe mine mă atrage sufletul personajului. Care e esența, pentru ce luptă. După ce citesc un proiect, mă întreb dacă pot aduce la viață acea persoană.
Dacă răspunsul e nu, ar fi o provocare prea grea și nu vreau să fac asta, pentru că simt că îi fac un deserviciu actriței care ar face o treabă cu adevărat bună. Dar am fost foarte, foarte norocoasă în cea ce privește proiectele în care am fost implicată.
O temă importantă a serialului este supraviețuirea. Ce crezi că o alimentează pe Moira? Cum găsește forța să plece, să scape? Și cum aduci la viață personajul?
Samira Wiley: Mereu vorbim de genetică versus natură. Cred că Moira este o persoană care e pur și simplu un bulldog. E dură, s-a născut cu această latură neînfricată.
În scena în care e la Jezebel, după ce a fost distrusă, și poartă conversația cu June, cred că își revine în fire, în acea conversație cu prietena ei cea mai bună. June o întreabă practic unde ești, unde te-ai dus? Asta nu ești tu. Nu îi lăsa pe nemernici să te pună la pământ.
Cred că în acel moment se întoarce la ea însăși și își dă seama că nu e o victimă sau că nu trebuie să fie o victimă. Pot fi proactivă și îmi pot da seama cum să ies de aici.
Pentru mine, când vine vorba de aducerea la viață a personajului, cred că totul se rezumă la detaliile care o transformă într-o persoană minoritară. E de culoare, e gay, e femeie. Pot să spun cu siguranță că aceste lucruri influențează felul în care te porți în lume.
E un serial foarte întunecat, dar e prezentă și tema împuternicirii. Simți că această poveste are multă speranță?
Samira Wiley: Sinceră să fiu, în ultimul episod al primului sezon, în scena evadării, când m-au urmărit drone, a fost grozav. E un moment de bucurie absolută, pentru că Moira a evadat în Canada. E o poveste de supraviețuire. E o poveste a perseverenței. Cred că deseori, oamenii se concentrează pe cât de întunecat e serialul, însă mesajul pe care vrem să îl transmitem mai departe e unul de speranță.
Ai fost mândră sau surprinsă când ai văzut poze cu oameni care purtau costume ale slujitoarelor la Marșul Femeilor? Ce ai simțit când ai văzut asta?
Samira Wiley: A fost cu siguranță surprinzător, în cel mai bun mod posibil. Când lucrezi la ceva, speri că va avea un impact, fie asupra unei persoane sau a unui grup de persoane. Vrei ca oamenii să poarte o conversație pe care nu ar purta-o altfel. Vreau ca oamenii să se gândească la lucruri la care nu s-ar fi gândit dacă nu ar fi văzut proiectul.
Să văd felul în care serialul a impactat lumea și faptul că Hillary Clinton a citat replici din serial…toate aceste lucruri au fost copleșitoare și în același timp te fac să te simți umil, să știi că un proiect la care lucrezi e în conștiința oamenilor.
Ai apărut în seriale cu personaje feminine puternice. Crezi că plasarea femeilor în spatele camerei de filmat și în fața ei face televiziunea mai relevantă și chiar mai interesantă?
Da, am fost binecuvântată să apar în “Povestea slujitoarei” și “Orange is the new black” și să fiu înconjurată de atâtea femei puternice, de femeile din distribuție, regizoare. De exemplu, în ultimul sezon din “Povestea slujitoarei”, fiecare regizor pe care l-am avut a fost femeie, cu excepția unuia. Chiar mă simt norocoasă să fiu în această poziție, pentru că nu am fost înconjurată de o mulțime de bărbați, iar acest lucru reflectă perioada în care trăiesc. Slavă Domnului că am ocazia să lucrez în această perioadă. Cred că e sarcina noastră ca artiști să reflectăm perioada în care trăim, pentru ca în viitor oamenii să se uite și să vadă cum stăteau lucrurile.
