Lily Rabe joacă rolul avocatei Sylvia Steineitz în serialul The Undoing/ De la început, o producție ce îi are în centru pe actorii Nicole Kidman și Hugh Grant, și care a avut premiera pe HBO GO, din 26 octombrie 2020.
„E un serial despre natura umană, despre felul în care cele mai intime relații ale noastre se schimbă și mereu e ceva nou de descoperit. E o explorare de ambele fețe ale monedei – o relație poate fi dezamăgitoare dar poate fi și surprinzătoare în cel mai pozitiv mod”, a mărturisit actrița.
De-a lungul celor șase episoade pline de tensiune, o puteți urmări pe Lili Rabe alături de Nicole Kidman care interpretează rolul terapeutei Grace Fraser, căsătorită cu Jonathan, un medic de succes, oncolog pediatru (Hugh Grant) și mama lui Henry (Noah Jupe), un copil care frecventează aceeași școală de elită ca fiica Sylviei.
Moartea brutală a Elenei Alves (Matilda De Angelis), mama unui copil bursier al aceleiași școli, e subiectul unei investigații care scoate la lumina faptul că aceasta era amanta lui Jonathan Fraser (Hugh Grant), ceea ce-l plasează primul pe lista suspecților de crimă.
Lily Rabe a fost atrasă de scenariul scris de David E. Kelley pe care spune că nu l-a putut lăsa din mână. Din punctul ei de vedere, în miezul poveștii e de fapt lumea lui Grace care se prăbușește când află că omul pe care îl iubea e un mincinos sau chiar un posibil asasin.
Născută în New York, Lili a debutat alături de mama ei, Jill Clayburgh, în pelicula Never Again (2001).
S-a remarcat în multe spectacole de teatru, câștigând un premiu Tony pentru Cea mai bună actriță pentru rolul Portia din Neguțătorul din Veneția (în care a jucat împreună cu Al Pacino).
Printre aparițiile ei TV se numără seriale ca Law & Order, Nip/Tuck, The Good Wife, American Horror Story
Susanne Bier aseamănă povestea serialului cu o bombă cu ceas care explodează în mijlocul unei lumi privilegiate. Ce părere ai despre această afirmație?
Lily Rabe: Da, felul în care acea lume funcționează e setat pentru siguranța celor care locuiesc în ea. Accesul celor din afară e dificil, cu atât mai mult când se întâmplă crima și se distrug nu doar relațiile, ci și acel sentiment fundamental de a fi de neatins, iar asta face ca povestea să fie una excepțională.
Nu știai sfârșitul poveștii la prima citire. Ți-ai schimbat părerea despre Jonathan pe parcurs sau la final?
Lily Rabe: Când am citit scenariul primelor două episoade, n-aveam idee cine a ucis-o pe Elena, apoi când am citit povestea din perspectiva Sylviei, lucrurile s-au schimbat. Am avut momente de îndoială, fiindcă asta face David Kelley – îți arată că personajele sunt în multe feluri niște necunoscute, sunt multi-dimensionale și dinamice. Cred că Sylvia vede lucrurile și prin prisma meseriei ei de avocat.
E o scenă la porțile școlii, în care vorbește cu prietenele ei și spune că vinovatul e întotdeauna soțul. Dar adevărul e că suspiciunile ei față de Jonathan au fost mereu acolo, într-un mod inexplicabil, care i se clarifică pe parcurs. Într-un fel e ca atunci când toate adevărurile dau să iasă la suprafață, faci tot posibilul să nu le lași, dar inevitabilul se produce. Fie că Sylvia e conștientă sau nu de lucrurile astea, știe, chiar dacă nu vrea.
Fiecare personaj important ascunde secrete. Prin ce e diferit personajul tău? Cum e afectată Sylvia de faptul că a ascuns un secret de prietena ei Grace, oferindu-i consiliere juridică lui Jonathan atunci când el a fost cercetat disciplinar la spital. Este acesta motivul pentru care Sylvia îl privește cu suspiciune pe Jonathan?
Lily Rabe: E interesant faptul că toate personajele suferă schimbări majore pe măsură ce sunt confruntate cu realitatea. Și asta se întâmplă mereu atunci când afli lucruri despre oameni pe care-i credeai apropiați și totul se pune sub semnul întrebării. Nu doar că trebuie să ne reevaluăm relațiile, ci și propriul set de valori și principii despre lume, despre felul în care cunoaștem oamenii și ne încredem în ei.
Sylvia e o mamă minunată și foarte devotată fiicei ei, dar este și o avocată bună – ceea ce e o parte importantă din identitatea ei. Tocmai de aceea nu s-a gândit la Grace atunci când l-a ajutat pe Jonathan, ea își făcea meseria. Abia apoi, în lumina noilor evenimente, a înțeles că poate a făcut o greșeală și poate că ar fi trebuit să procedeze altfel. Atunci are de ales dacă poate avea o relație limitată cu Grace sau se poate elibera spunându-i tot ce știe, fără nicio așteptare, fără șă știe dacă relația lor va supraviețui sau nu și tocmai de aceea e minunat să vezi că prietenia lor rezistă.
Ai dezvoltat personajul Sylvia în colaborare cu regizoarea Susanne Bier?
Lily Rabe: Am colaborat intens. Chiar din momentul în care mi s-a trimis scenariul, Susanne m-a sunat să-mi spună ce dorește pentru Sylvia, ce vrea să facem împreună. Îmi amintesc cu plăcere că o scenă din filmul – cea în care Sylvia și Grace vorbesc la telefon – a fost chiar expresia și rezultatul acelei prime discuții.
Susanne e neobosită în intenția de explorare a personajelor și relațiilor lor – nu ia nicio pauză, dacă simte că e mai mult de săpat, atunci asta face. Mi se pare incredibil și faptul că nu doar setează niște așteptări, le depășește mereu. Iar acea parte din poveste a evoluat în timpul filmărilor. Continuam să discutăm și să creăm cu Susanne la cârmă.
E miraculous felul în care are povestea în minte și are grijă de personaje. Momentul în care Sylvia spune că Grace descrie de fapt un sociopat când se referă la Jonathan e unul cheie, tocmai pentru că arată tipul relației dintre cele două, că au genul acela de prietenie în care o privire sau o atingere pe sub masă e echivalentul unei întregi conversații intuite. Deși se spun foarte puține lucruri acolo, e clar ce se comunică, iar ceea ce se întâmplă la tribunal schimbă cursul întâmplărilor.
Te-a surprins felul în care Susanne a filmat New York-ul, orașul tău natal?
Lily Rabe: Știu că a filmat așa pentru că e o regizoare surprinzătoare, iar felul în care vede lumea e unic. Simt că experiența pe care o ai privind orașul – fie că e un oraș oarecare sau casa ta – în contextul acestui serial, e autentică și detaliată. Sensibilitatea ei este extrem de puternică și surprinde toate nuanțele orașului care uneori ți se pare nou – îți oferă o nouă experiență a unor locuri cunoscute precum Upper East Side, o lume într-o altă lume care e de fapt New York-ul. Și asta e frumos la acest oraș. Susanne istorisește adevărul. E atât de mult mit în preajma acestui cartier, dar ea îl prezintă așa cum este, fiindcă ăsta e felul ei de-a spune povești.
Scriitura lui David Kelley are același tip de autenticitate?
Lily Rabe: Da. David are capacitatea de a scrie dialoguri extraordinar de vii, e un arhitect al poveștii și al suspansului, oferă spațiu de respiro tuturor personajelor, niciunul nu este lăsat la o parte. De asemenea, are foarte mare grijă la limbaj. Datorită acestei potriviri perfecte între David și Susanne am fost și mai motivată să particip la acest proiect scris de el și regizat de ea.
Ai discutat pe platou cu David despre personaje?
Lily Rabe: Ne-am întâlnit de câteva ori pe platou. Ne cunoșteam dinainte, iubitul meu lucrase cu el, la fel și mama mea, iar eu lucrasem cu soția lui. E un tip absolut fantastic.
Ce ne poți spune despre scena în care Grace și Sylvia se privesc complice atunci când Elena (Matilda De Angelis) își alăptează copilul la o strângere de fonduri și apoi vorbesc la telefon?
Lily Rabe: Îmi place mult acea scenă, care este și prima pe care am filmat-o și care mi s-a părut cel mai nimerit mod de a începe un proiect, cu toate femeile laolaltă. Cred că Sylvia e genul de persoană care ține secretele tuturor, la care toți vin să ceară sfaturi, deși ea nu face la fel, e femeia despre care toți spun că le e cea mai bună prietenă, dar ea poate spune asta doar despre Grace. Așa că atunci când Elene alăptează în public stă pe margine și vede cum reacționează toată lumea, de aceea vine și conversația telefonică pe subiect.
Cum a fost să lucrezi cu Nicole Kidman? Cum ați construit această prietenie apropiată pe care o vedem pe micile ecrane?
Lily Rabe: Nicole e un om extraordinar și o actriță incredibilă, iar umanitatea ei se vede în toate rolurile pe care le joacă. E curioasă și mereu pusă pe treabă, prezentă, generoasă, așa că mi-a plăcut la nebunie să lucrez cu ea în primul rând pentru felul în care e ca om, pentru că dăruiește totul.
Am avut o chimie bună de la început cu Nicole și Susanne și o relație pe care o prețuiesc enorm. Mi-a plăcut să lucrez cu ele, să fiu parte din acest proiect și să filmez în New York, chiar nu se putea mai bine de atât.
De ce crezi că Hugh Grant a fost cel mai potrivit actor pentru rolul lui Jonathan? Cum ați colaborat?
Lily Rabe: Hugh este un actor genial și nu-mi imaginez acest rol jucat de altcineva, pentru că el e în stare, în pielea lui Jonathan, să-i facă pe toți să creadă că au acces la el, e fermecător și pare mereu disponibil, dar de fapt ascunde foarte multe lucruri. Este excepțional ce face în actorie. Și cred că Hugh Grant poate face absolut orice fel de rol, iar distribuția lui în serial a fost cea mai inspirată alegere.
Serialul menționează niște probleme cu care ne confructăm în prezent, chiar dacă nu e un serial politic? Ce părere ai despre felul în care divertismentul poate determina publicul să se gândească mai atent la anumite teme?
Lily Rabe: Cred că acum, mai mult decât oricând, tot ceea ce producem trebuie să-I facă pe oameni să se evalueze corect și să își pună întrebări. Ideea asta a bulelor de protecție care nu se întâlnesc, a excepțiilor, trebuie provocată, pentru că avem nevoie de conversație.
E întotdeauna o soluție, o ieșire dintr-o situație dificilă. Trebuie să avem în vedere felul în care adevărul e privit diferit în relație cu banii, accesul, privilegiile și trebuie să distingem aceste realități și să vedem dincolo de ele care este esența.
Ficțiunea nu redă realitatea, dar o parte din această poveste, în care oamenii din anumite cercuri sociale își petrec viața și felul în care se desfășoară un proces, s-a născut dintr-o realitate.
Ce le poți spune despre The Undoing celor care nu l-au văzut?
Lily Rabe: E un serial despre natura umană, despre felul în care cele mai intime relații ale noastre se schimbă și mereu e ceva nou de descoperit. E o explorare de ambele fețe ale monedei – o relație poate fi dezamăgitoare dar poate fi și surprinzătoare în cel mai pozitiv mod.
E un fel de a ne aminti că o relație nu e niciodată completă până când nu se termină. E ca o oglindă care ni se pune în față atunci când punem o relație sub semnul întrebării și trebuie să ne analizăm cu atenție opiniile, sentimentele, credințele, să reevaluăm abilitatea de a-i cunoaște pe alții.
Ce ne poți spune despre final – este unul care ne lasă să ghicim sau ne surprinde în vreun fel?
Lily Rabe: E surprinzător până în ultima clipă și perfect așa cum e. Sunt atât de multe scenarii posibile pe parcurs, iar ultimele dezvăluiri arată că e singurul mod în care se putea termina serialul, iar asta spune foarte multe despre arhitectura scenariului, care sunt sigură că va fascina audiența.
