Un film despre familie, iubire adolescentină și descoperirea unui talent care schimbă vieți: sâmbătă, 13 iulie, de la ora 20.00, pe TVR2 și online pe TVR+ puteți vedea „Familia Bélier”, dar, mai ales, puteți asculta melodiile lui Michel Sardou, reinterpretate de voci tinere.
Toţi membrii familiei Bélier au deficiență de auz, în afară de adolescenta Paula care are rolul de interpret, în viaţa de zi cu zi, pentru părinţii ei, proprietarii unei ferme. Încurajată de profesorul de muzică, Paula îşi descoperă talentul vocal şi decide să se prezinte la o audiţie pentru prestigiosul cor de tineri al Radio France. O decizie care poate însemna despărţirea de familie şi un pas inevitabil către viaţa de adult, scrie tvr2.ro.
În 2022, remake-ul american al filmului – „CODA” – a scris istorie la decernarea premiilor Oscar. Regizoarea și scenarista Sian Heder din SUA a lucrat cu aceeași echipă de scenariști francezi la remake-ul care i-a adus trei Oscaruri: cel mai bun film, cel mai bun scenariu-adaptare și cel mai bun actor în rol secundar – Troy Kotsur, primul actor hipoacuzic care câștigă Oscarul pentru rol secundar și a doua persoană din istoria decernării premiilor Academiei Americane de Film, după Marlee Matlin care a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță cu interpretarea din „Children of a Lesser God” („Copiii unui Dumnezeu mai mic” – 1986) care i-a adus și un Glob de Aur, iar regizoarei Randa Haines Ursul de argint la festivalul de la Berlin. Kotsur și Matlin au jucat în „CODA”.
Comedia împletită cu dramă, produsă de Franța și Belgia, nu lasă deoparte nici alte aspecte ale vieții contemporane: frustrările profesorilor de provincie, întrecerile electorale și nemulțumirile locale, iubirea adolescentină și relația de încredere adolescent – adulți.
Éric Lartigau, regizor și scenarist, a scris pentru „Familia Bélier” alături de alți doi scenariști: Victoria Bedos și Stanislas Carré de Malberg. Lartigau recunoștea în presa franceză, la premieră și promovarea filmului, că există actori surzi formidabili care i-ar fi putut interpreta pe părinții Paulei, dar că voia de mult timp să lucreze cu Karin Viard și François Damiens.
Louane Emera, Karin Viard și François Damiens au luat lecții intensive pentru a învăța limbajul semnelor, timp de cinci luni, câte patru ore pe zi. Singurul actor hipoacuzic în realitate este Luca Gelberg care l-a jucat pe fratele Paulei. Cei trei profesori de limbaj al semnelor cu care s-au pregătit actorii au fost Alexeï Coïca și Jennifer Tederri (pentru Karin și Louane, în Franța) și Fabienne Leunis (pentru François, în Belgia). Alexeï Coïca este originar din Republica Moldova și, la momentul colaborării cu echipa filmului, se afla în Franța de cinci ani.
Pe tânăra Louane Emera, născută în 1996, publicul francez o cunoscuse, ca de altfel și regizorul care a ales-o pentru acest film, în emisiunea muzicală The Voice unde a ajuns, în 2013, până în semifinale. Louane Emera a fost distinsă cu Premiul César pentru cea mai promiţătoare tânără actriţă, datorită interpretării din „Familia Bélier”.
Éric Lartigau mărturisea ce l-a atras la subiectul din „Familia Bélier”: „Tema despărțirii și apoi cea a separării. Există un mod de despărțire care să fie mai ușor? Cum poate fiecare să aibă spațiul său, propria libertate? Cum privim modul în care celălalt evoluează? Există și teama, care ne împiedică și ne limitează. Sfârșitul adolescenței reprezintă un moment cheie în viață: poate fi înfricoșător să vedem de la distanță această lume a adulților în care vom fi aruncați fără nicio plasă de siguranță… Drumul Paulei, înainte de a-și găsi vocația și de a-și asuma ceea ce urmează să i se întâmple, este drumul nostru, al tuturor. Va fi cel al copiilor și al nepoților noștri. Acela către ei înșiși. Ca părinți, noi îi lăsăm foarte greu pe copii să se desprindă, ne este teamă de fragilitatea lor, însă pentru ei, acest proces este necesar.”
Repertoriul lui Michel Sardou, cântăreț francez născut în 1947, a fost ideea scenaristei Victoria Bedos, mai spune regizorul care a susținut alegerea: „Dacă vrem să vedem cine este unul dintre cei mai mari cântăreți care sunt prezenți în memoria colectivă, răspunsul este clar. În plus, cântecul lui Michel Sardou Je vole este exact ca viața Paulei.” Au mai fost alese Je vais t’ aimer, En chantant, La maladie d’ amour, La Java de Broadway. „Nu obișnuiesc să-mi ascult cântecele, cu atât mai puțin când le cântă copiii. M-a emoționat foarte mult că (în film – n.n.) a cântat un cor de puști. Tânăra este magnifică, are o voce absolut splendidă, toți actorii au fost foarte buni… Am scris totuși niște cântece bune”, spunea încântat Michel Sardou în 2014, într-un interviu la BFMTV.
