Jurnalist cu experiență, Horia Ghibuțiu a răspuns propunerii PaginadeSeriale de a vorbi despre trei titluri care i-au plăcut.
Horia Ghibuțiu, pentru PaginadeSeriale:
„N-am descărcat în viața mea niciun serial – le-am văzut la TV, pe DVD-uri și, mai nou, pe laptop, prin abonament.
Mă amuză gândul că viața pare să imite destul de fidel ce se întâmplă în seriale, cu care suntem ispitiți să ne identificăm până când dispare orice graniță între realitatea și ficțiunea acestor vremuri cu susu-n jos.
Dar sunt în continuare vrăjit – cu toate că am renunțat la TV – de seriale, ceea ce e o boală planetară. În India, când se difuza „Mahabharata”, nu mai circulau nici trenurile, deși toată lumea știa povestea de la școală, sau câ în Bulgaria, când a plecat actorul care dubla vocea personajului JR Ewing din „Dallas”, s-a ieșit masiv în stradă, cerându-i-se guvernului să facă ceva! Iar la începutul lui ’90, am văzut cu ochii mei oameni care mărturiseau unui vagon întreg că luaseră trenul ca să vadă „Dallas”-ul „pe color”, la rubedenii!
1. „Narcos” (Netflix)
„Narcos”, sunt abia la primul sezon, îl văd printre picături (am optat pentru varianta de a accesa programele pe un singur device deodată, așadar nu ne putem uita în paralel acasă – oricum, n-aș face față ritmului în care soția mea urmărește serialele!…).
Îmi place pe Netflix fiindcă nu sunt reclame și laptopul memorează exact momentul în care am întrerupt precedenta vizionare.
În linii mari, e ok și realizarea și, mai ales, modul în care e amestecată realitatea din care s-au inspirat realizatorii cu dramatizarea tipică genului. „Narcos” te ține cu sufletul la gură, e bine filmat, bine montat.
Dar, desigur, nu e un documentar, nu trebuie să iei de bun tot ce se întâmplă și, mai ales, e preferabil să ignori accentul, când vorbește spaniolă, al actorului brazilian care-l joacă pe Pablo Escobar, strârnind furia și, foarte des, și râsul spectatorilor columbieni. Și genericul e cum trebuie să fie – mai e cineva pe aici care se uită în continuare la seriale, chiar și după un episod slab sau foaaaarte previzibil, doar de dragul genericului?
2. „Twin Peaks” (TVR)
„Twin Peaks”, anti-serialul perfect, a cărui continuare sper să am unde să o văd anul viitor, mi-a schimbat viața. La prima (sau a doua?) difuzare pe TV, eram deja ziarist și m-am gândit că știam atât de multe despre serial, aflate din presa străină pe care o citeam la Biblioteca Engleză și la cea Americană din București, încât merită să le împărtășesc.
Dar în loc să scriu un articol în „Tineretul liber”, cotidianul la care am lucrat până-n feburarie 1993, am făcut… un careu de cuvinte încrucișate, folosind la definiții cât de multe informații inedite puteam. Am rămas fan și după difuzare.
Undeva, cred că prin 1996, așa am descoperit Internetul, doar că nu știam ce e, e fapt. La Biblioteca Americană, secretara, aflând de interesul meu față de David Lynch, mi-a spus: uite, dacă vrei, pot să-ți arăt toate articolele apărute despre el anul acesta în, să zicem, „Washington Post”.
Am presupus că e o uriașă bază de date înmagazinată în computer – de fapt, era World Wide Web, doar că pe vremea aia era folosit preponderent ca un serviciu de documentare! A, am uitat să vă spun că în „Twin Peaks” mi-a plăcut tot: regia; scenariul; muzica (inconfundabil, compozitorul Angelo Badalamenti, vechi prieten al regizorului); personajele; actorii; genericul; durata; deznodământul. Și replicile – le-am colecționat. Chiar și pe cele din cărțile – „brand extensions” ale serialului. Favorita mea rămâne aia în care viitorul Agent Cooper, acum copil, vede „Bonnie și Clyde” la cinema, fiind singurul din sală care ține cu oamenii legii.
3. „Umbre” (HBO)
Al 3-lea serial la care mă opresc e „Umbre”, pentru că e românesc (sprijn din oficiu, cât pot, producția autohtonă de calitate) și pentru că a fost la HBO, un reper global în industria de divertisment.
Cu destui actori din „Umbre” mă cunosc din vedere, îi apreciez și i-am admirat pentru modul în care au intrat în această poveste adaptată la realitatea noastră. Mi-a plăcut și scenariul – replicile sună românește, conversațiile în sine sunt nu doar lecții de argou, ci și indicatori ai tendințelor în comunicarea îndeobște periferică din București. Am fost destul de ocupat în ultima vreme și n-am mai urmărit dacă apare și sezonul 2, dar dacă apare, nu-l ratez.
Carte de vizită
Horia Ghibuțiu are o experiență de peste 20 de ani în presă. A debutat în 1990 la Tineretul Liber. În 1993 s-a alăturat echipei Evenimentul zilei, pe poziția de secretar de redacție, apoi șef de departament.
În 2006 a devenit redactor-șef al ziarului gratuit Compact. Cariera jurnalistică a lui Horia Ghibutiu mai include, de asemenea, revistele Viva și TVmania.
Pentru o scurtă perioadă, 1 martie – 1 octombrie, a fost redactor șef la Evenimentul zilei. În vara lui 2011, Horia Ghibuțiu a trecut la Adevărul Holding unde a preluat conducerea proiectului Weekend Adevărul. În 2012 a preluat conducerea editorială a revistei FHM, titul care a fost închis după doi ani.
